October 18, 2023
Psiholog. Psihoterapeut Maria Stefania Boldea specializata in Terapie Sistemica pentru Familie: Cuplu si Copii
Cum ii CONSOLAM pe cei indoliati
Nu ne-a invatat niciodata nimeni cum sa reactionam fata de un om in suferinta psihica si cum sa evitam lucrurile care i-ar putea accentua starea. Preferam adesea sa evitam un asemenea om tocmai din cauza ca durerea sa ne sperie, ne face sa ne simtim pe un teren nesigur, alunecos, minat, in care toate cele invatate o viata intreaga dau gres.
Nu e usor sa spui cuvinte de imbarbatare omului care s-a confruntat cu pierderea . Pierderea vietii celor dragi, a sanatatii, a viselor, a sperantelor, a prietenilor, a statutului, a situatiei materiale, a locului de munca, sunt motive de inclestare dureroasa launtrica si de restructurare a intregului univers psihic interior.
Câteva premise:
* Durerea va dura mai mult decat crede majoritatea oamenilor.
* Durerea consuma mai multa energie decat ne putem imagina. Durerea apare in toate sferele vietii noastre : emotionala , sociala , fizica , spirituala .
* Simtim durere nu numai pentru persoana pierduta ci si pentru sperantele , visele , asteptarile nerealizate si nevoile nesatisfacute .
* Noile pierderi aduc cu sine pierderi nerezolvate din trecut , fortandu-ne adesea sa ne descurcam cu o multime de sentimente confuze odata.
* Durerea poate afecta temporar capacitatea de luare a deciziilor , abilitatea de rezolvare a problemelor si cauzeaza dificultati de concentrare.
* Uneori durerea ne face sa simtim ca innebunim.
* Societatea are asteptari irealiste fata de durere si de doliu iar oamenii pot sa raspunda in mod inadecvat .
* Durerea poate provoca o varietate de simptome fizice ca insomnia , ticait în piept , energie scazuta .
* Membrii familiei nu pot intotdeauna sa ne asigure suportul de care avem nevoie .
Durerea lor poate fi diferita de a noastra .
Cel mai adesea oamenii care se confrunta cu o pierdere au nevoie sa ceara sprijinul , lasandu-i pe ceilalti sa stie de ce anume au nevoie si sa construiasca activ o retea sociala care sa faciliteze reanasterea si cresterea personala.
Ce pot face totusi cei din jur:
1.Aratati-va grija si preocuparea dvs. sincera.
2.Fiti disponibil sa ascultati sau sa ajutati cu orice pare sa fie nevoie la un moment dat.
3.Spuneti ca va pare rau pentru ce s-a intamplat si pentru suferinta sa.
4.Permiteti-i sa isi exprime oricat de multa nefericire simte la un moment dat si impartasiti-o.
5.Incurajati-o sa fie rabdatoare cu sine insusi, sa nu astepte prea multe de la sine, sa nu isi impuna nici un fel de “ar trebui”.
6.Permiteti-i sa vorbeasca despre pierderea sa oricat de des simte nevoia si doreste.
7.Vorbiti despre calitatile speciale si care il faceau sa fie iubit pe cel pierdut.
8.Nu o reasigurati ca a facut tot ceea ce ar fi putut face.
9.Nu lasati ca propriul sentiment de neputinta sa va retina de la actiune.
10.Nu o evitati deoarece va simtiti incomfortabil (a fi evitat de prieteni adauga si mai multa durere).
11.Nu ii spuneti “stiu cum te simti” decat daca ati experimentat acelasi tip de pierdere. Altfel nu aveti de unde sa stiti.
12.Nu ii spuneti “ar trebui sa te simti mai bine acum” sau orice altceva care implica o judecata a sentimentelor sale.
13.Nu ii spuneti ce ar trebui sa simta sau sa faca.
14.Nu schimbati subiectul cand mentioneaza pierderea sa.
15.Nu evitati sa pomeniti despre pierderea sa de teama sa nu ii starniti iar durerea. Puteti fi siguri ca nu a uitat-o.
16.Nu incercati sa gasiti ceva pozitiv (lectie de morala , strangerea relatiilor familiale, etc.) legat de pierdere.
17.Nu mentionati “macar il ai pe…”.
18.Nu ii spuneti “poti oricand sa ai o alta…”.
19.Nu ii sugerati ca “ar trebui sa fie recunoscatoare pentru…”.
20.Nu faceti nici un fel de comentarii care sugereaza in vreun fel ca pierderea a fost din vina lor (sufera deja de multe sentimente de indoiala si de vina).
Respectati urmatoarele principii:
Caldura si preocupare – fiti preocupati , acceptatori , prietenosi.
Empatie – incercati sa intelegeti cum e sa fii in pielea cuiva si aratati ca intelegetii
Acceptare non-critica – nu fiti socati si nu judecati.
Acceptati persoana si sentimentele sale.
Respectati dreptul cuiva de a simti orice fel de emotie si de a alege orice actiune .
Autenticitate – fiti real , nu jucati doar un rol .
Vorbire – nu puteti vorbi si asculta in acelasi timp .
Clarificare – daca nu intelegeti ceva , sau simtiti ca ati pierdut o idee esentiala , clarificati-va punand o intrebare relevanta .
Rezumare – Verificati periodic daca ati inteles rezumand punctele principale a ceea ce s-a spus . Intrebari – folositi mereu intrebari deschise , la care nu poate sa fie raspuns doar prin DA sau NU .
Atentie sa nu transformati totul într-un interogatoriu .
Nu intrerupeti – o pauza , chiar si una mai lunga , nu inseamna ca persoana a terminat tot ce are de spus .
Limitati-va cuvintele – temerile , grijile , problemele personale nelegate de persoana in cauza o pot distrage usor de la ceea ce spune .
Ascultati sentimentele – Nu va concentrati doar asupra faptelor caci , de cele mai multe ori, ele sunt mai putin importante decat sentimentele .
Nu presupuneti si nu va grabiti sa trageti concluzii – nu completati propozitiile persoanei nici verbal nici in mintea dvs.
Cititi printre randuri – puteti afla o gramada de lucruri din modul in care persoana spune lucrurile si din ceea ce nu spune.
Concentrare/Atentie – concentrati-va asupra a ceea ce vi se spune.
Practicati ignorarea stimulilor distractori.
Sursa: http://psihologice.3x.ro/oameniiinsuferinta.html
Daca doriti sa faceti o programare la cabinetul psihologic sau aveti intrebari
tel: 0726 227 085